Maru si tristetea

Maru a noastra cea pasionata de cutii a invatat sa deschida sertarele si usile de la dulap. Desigur, pentru a duce la indeplinire acest proces zgreaptana, sufla greu, miauna, da din coada, se enerveaza.

Dar si ce satisfactie are ea cand reuseste si se baga in dulap sau se tolaneste printre sosete.

This slideshow requires JavaScript.

Dar dormi linistit popor roman!

Sunt sortit sa salvez un popor care ma vrea ucis fara sa constientizeze asta. Pentru ca nu isi mai gaseste constiinta. Balele si turbarea lui nu se vor potoli pana nu va smulge carnea de pe mine, pana cand trupu-mi nu va trepida instinctiv in tarana la limita dintre viata si moarte. Daca este o inventie otravitoare pe lume, aceasta este pleava. Un popor care-si nimiceste mentorii este un popor trezit ingropat de viu care-si mananca singur degetele de groaza intr-un sicriu de plumb. Nu am rusine astazi, nu mai simt asta. Pentru toate greselile si ororile pe care le-am facut in viata asta nu-mi ramane decat sa plang adanc in mine si sa-mi retez urletul mintii urmand calea nestiuta a unui Dumnezeu care se dovedeste un alchimist mult prea iscusit pentru mult prea modesta mea intelepciune.

Sunt un criminal de profesie. Pot ucide intr-o sutime de clipa fara ca victimele mele sa inteleaga macar gandul vietii lor. Si Dumnezeu imi cere sa slujesc un popor pe care l-as sterge de pe fata Pamantului daca nu mi-as fi depus omagiul la talpile mergatorilor de viata ce-au lasat pe acest pamant sterp doar memoria vietii adevarate.
Dar dormi linistit popor roman, te voi pazi de Intunericul negru de care te temi atat! Iti voi respira mereu gura urat mirositoare care bate ghimpi in inima. Cu acelasi venin, cu acelasi vesnic ciocan insangerat. Iti sunt mainile pline de sange! Vai si-amar de cei care au fumat tamaia si nu au ars-o in candelnite!