Articles Comments

Cumul » Relaxare » Citate Emil Cioran

Citate Emil Cioran

Amurgul Gandurilor – Emil Cioran    Citate Emil Cioran

Sunt scriitori care iti provoaca imaginatia, scriitori care iti aduc zambetul pe buze, scriitori care iti explica cum ar trebui sa gandesti sau sa actionezi si scriitori care iti descriu parca trairile, simtirile si intelegi perfect profunzimea vorbelor lor pentru ca le-ai trait. Un astfel de scriitor este Emil Cioran. Intelepciune condensata efectiv 🙂

V-am facut un “pachetel” mai jos, sper sa va placa si voua.

“Poti spune usor ca universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va supara. — Dar afirma acelasi lucru despre un individ oarecare; el va protesta si va lua chiar masuri spre a te sanctiona.
Asa sîntem cu totii: ne scoatem din cauza cînd e vorba de un principiu general si nu ne e rusine sa ne izolam într-o exceptie. Daca universul n-are nici un rost, scapat-am careva din blestemul acestei osînde?
Tot secretul vietii se reduce la atît: ea n-are nici un rost; fiecare din noi gaseste însa unul.
Singuratatea nu te-nvata ca esti singur, ci singurul……………….

Timiditatea este un dispret instinctiv al vietii; cinismul, unul rational. Înduiosarea? Un amurg delicat al luciditatii, o „degradare“ a spiritului la rangul inimii.
În orice timiditate se afla o nuanta religioasa. Teama ca nu sîntem ai nimanui, ca Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera lui… Neîncrederea metafizica ne creeaza o neprielnicie în fire si o jena în societate. Lipsa de îndrazneala între oameni — decantarea fortei în dispret — pleaca dintr-o vitalitate nesigura, agravata de banuieli la ce e mai esential în lume. Un instinct sigur si o credinta hotarîta îti dau dreptul sa fii obraznic; te silesc chiar. — Timiditatea-i modul de a-ti învalui un regret.
Caci orice îndrazneala nu e decît forma pe care o ia lipsa de regrete……Cu cît oamenii te intereseaza mai putin, cu atît devii mai timid în fata lor, iar cînd ajungi sa-i dispretuiesti, începi sa te bîlbîi. — Natura nu-ti iarta nici un pas peste inconstienta ei si-ti urmareste toate cararile orgoliului, împînzindu-le de regrete. Cum s-ar explica altcum ca oricarui triumf peste conditia de om i se asociaza o parere de rau corespunzatoare?
Timiditatea împrumuta fiintei umane ceva din discretia intima a plantelor, iar unui spirit agitat de el însusi o melancolie resemnata care pare a fi aceea a lumii vegetale……

Sensibilitatea fata de timp pleaca din incapacitatea de a trai în prezent. Îti dai seama în fiece clipa de miscarea nemiloasa a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vietii. Nu mai traiesti în timp, ci cu el, paralel lui.
Fiind una cu viata, esti timp. Traindu-l, mori împreuna cu el, fara îndoieli si fara chin. Sanatatea perfecta se realizeaza în asimilarea temporala, pe cînd starea de boala este o disociere echivalenta. Cu cît percepi mai bine timpul, cu atît esti mai înaintat într-o dizarmonie organica.
În mod firesc, trecutul se pierde în actualitatea prezentului, se însumeaza si se topeste în el. Regretul — expresie a acuitatii temporale, a dezintegrarii din prezent — izoleaza trecutul ca actualitate, îl vitalizeaza printr-o adevarata optica regresiva. Caci în regret trecutul pastreaza o virtute de posibil. Un ireparabil convertit în virtualitate.
Cînd stii neîncetat ce agent de distrugere e timpul, sentimentele care se înjghebeaza în jurulacestei constiinte incearca sa-l salveze pe toate laturile. Profetia este actualitatea viitorului, precum regretul a trecutului. Neputînd fi în prezent, transformam trecutul si viitorul în prezente, încît nulitatea actuala a timpului ne usureaza accesul infinitatii lui.

Iubirea de oameni este boala tonica si în acelasi timp ciudata, fiindca nu-i sprijinita de nici un element din realitate. Un psiholog iubitor de oameni n-a existat pîna acum si desigur nu va exista niciodata. Cunoasterea nu merge în sensul umanitatii. — Sînt însa pauze ale luciditatii, recreatii ale cunoasterii, crize ale ochiului necrutator, care îl pun în situatia stranie a iubirii. Cunoasterea de oameni si dezgustul fac din psiholog, de bine, de rau, o victima a propriilor lui cadavre. Caci pentru el orice iubire este o ispasire. — Oamenii pe care i-a anulat cunoasterea mor în tine; victimele dispretului tau putrezesc în inima ta.”

—  Va urma —

Citate din Cartea AmagirilorEmil Cioran AICI

Tags: emil cioran carti, citate emil cioran, cioran citate

 

Va mai poate interesa:


Warning: Illegal string offset 'social' in /home/cumul/public_html/wp-content/themes/cover-wp/single.php on line 16

Warning: Illegal string offset 'author' in /home/cumul/public_html/wp-content/themes/cover-wp/single.php on line 17

Filed under: Relaxare · Tags: , , ,

Leave a Reply

*